Întâmplarea face că am asistat, zilele acestea, la o scenă destul de des întâlnită de mine în ultima vreme( cu mici deosebiri); mai ales de când sunt mamă; mă mai uit și eu în jur, fără vreo intenție; am un simț al observației acut și câteodată mă minunez teribil; Ia dom’ne să văd cum își cresc alții copiii; fără să vrem comparăm, deși situațiile sunt diferite întotdeauna; dar iți mai fuge ochiu’, nah:P

Eram la coadă la vaccin; așa se întâmplă întotdeauna; îți face programare, nu zic nu, acolo, ca să fie făcută; dar tot târziu intri; că dacă nu stai la o coadă la ceva în viața asta nu ai făcut nimic; practic, trebuie să înduri, coada îți dă o lecție; lectia umilinței și a lucrurilor nerespectate; lecția pe care o traiești și la stat, și la privat; trebuie sa știi unde iți e locul; medicii sunt zei( unii chiar sunt), tu esti plebea; ca să citez dintr-o asistentă medicală lunile trecute când am fost să-mi scoată o căpușa din picior: ‘Doamnă, dar cum vă permiteți să intrați așa pe teritoriul nostru? Aici noi suntem autoritatea!’ Ia-o p’asta! Ți-a luat mă-ta spital! Nu, mai stau 10 ani cu vietatea asta pe mine; că doar ea știe că e o autoritate aici în persoana doamnei asistente; apropo de asta , în ultima vreme văd asistente îmbrăcate foarte sumar; e cu schepsis, mai uiți de durere, cred;

Ca să ne mai amuzăm un pic și să redau datele problemei, că m-am luat cu altele, o să prezint personajele:

Goe: băiețel in jurul vârstei de 1 an;

Ea, mamița: mamă tânără, maxim 22, naivă, care știe bine unde îi este locul, probabil nu a muncit niciodată în viață, înaltă, cu părul foarte lung, genul acela de femeie:” M-aș tunde dar nu mă lasă barbatu’ că lui așa îi place”; pentru asta îl prind într-o coadă banală, că și-așa nu îl suport ( părul:P) pe față.

Mam’mare: n-am aflat dacă era soacra sau mama ei, cert e că nu mai înceta cu osanalele asupra baiatului: ‘Să îți dau un ceiuț, un sticsuleț?’ Mai o pupătură, mai unde se ducea mă-sa cu el era și ea, căpușă , ca tot am vorbit mai sus, nu care cumva să-i scape ceva; El săracu’ nu știa cum să mai scape, când de una, când de cealaltă; pe bune, nu-i trebuia nimic; se plimba și el pe acolo, explora; nu tu plâns de foame sau de sete sau ceva…; dar mama’mare e acolo întotdeauna pentru tine și te va îndopa vrei nu vrei;

El: Un mascul feroce cu ceva mai multă experiență ca nevastă-sa( după numărul de ani), cu șapcă pe cap într-o încăpere, șosete negre la pantofi sport albi. Dacă vreți mai multe vă spun: tot timpul a stat cu privirea aplecată spre telefon, butonând de zor, mestecând gumă, picior peste picior, cel de deasupra bâțâindu-se nervos; nu mai avea răbdare; nici eu, de aia am avut timp să observ chestii:P; Nu a ridicat privirea nici când fii’su a picat pe ciment;

Ce m-a făcut să scriu câte ceva despre faza asta a fost faptul că în cabinet nu au intrat amândoi, parintii, ci..v-ați prins…mam’ mare și mamița; Practic măsa-mare a rupt ușa, v-am spus, nu care cumva să-i scape ceva;

Adică înțeleg, tatăl sau mama nu a putut ajunge, iei o ruda cu tine sau pe cineva de încredere, dar din moment ce ești acolo, chiar nu te interesează să intri sa vezi care e treaba cu copilul tău? Știu ele mai bine, femeile: aoleu, păi mai bine așa; scapi de o povară;nu știi, nu te interesează; bagi capul în pământ, ca struțul; în acest caz, în telefon; dar nu e mai bine sa se împartă informațiile la 4 urechi de parinți? Zic și eu… că mam’mare sigur o bagă p’ aia la o răceală… cu cartofu’ în batistă la gât…

Bun exemplu, fii’tu o sa fie la fel, un ignorant; lasă femeile să facă toată treaba, tu joaca-te pe telefon; ca doar nu vrei sa pierzi o viață la Angry Birds; ăla micu’ ce o sa invețe? Femeile mă rasfață, eu sunt șefu’; eu centrez, eu dau cu capu’;

Tanti Mița nu era; dar s-ar fi integrat perfect în peisaj, probabil îl sâcâia de zor pe cel mic;

Eu consider că astfel de scene nu au ce căuta în raza mea vizuală; pentru că am să scriu despre ele:)); că și așa aveam o rubrică despre alte subiecte față de cele obișnuite și nu prea avea postări.; mi-am lăsat special o portiță;

Sper că v-a plăcut și toată lumea a învățat câte ceva bun din chestia asta. Eu am înțeles că scaunul a fost ocupat degeaba de tată, la câtă lume era, unii chiar stăteau în picioare; cel mult a fost șofer, a făcut și el ceva…

Voi întâlniți situații din astea? Sau asemănătoare?

Pe curând!